Professional Documents
Culture Documents
ACADEMIA ROMANÂ
VASILE PÂRVAN
MKMHRTJ ΛΙ. ACADEMIKI ΗΟΜΛΝΕ.
ΕΧΤΚΛ8 DIN:
A N A L E L E A C A D E M I E I R O M Â N E
xxvr.
M E M O R I I L E S E C T I U N I I ISTORICE
-~ii&&£^)S8<B3-
BUCUREŞT1
LIBRĂRI1LE SOCEC & Comp. şi C. SFETEA
LEIPZIG VIENA
OTTO HARRASSOWITZ. GEROLD & CO.MP.
191 >.
Proţul 1 Ιβα.
nalele Societăţii Acndemice Române. — Seria I :
Tom. I—XI. — Sesiunile anilor 1867—1878.
nalele Academiei Române. — Soria II: '' "·
Tom. T-X. — Desbaterilo ^i memoriile Academiei in 1879—1888.
Indiee alfabetic al volumelor din Anale pentru 1878—1888 2.—
Tom. XI—XX. - Desbaterile şi memoriile Academiei in 1888 — 1898.
lndice alfabetic al volnmelor din Anale pentru 1888—1898 2.—
Tom. XXI.—Desbaterile Academiei in 1898—9 5.—
» XXI.—Memoriile Seeţiunii Infori.ee f,. -
XXII—Desbatcrile Aeademiei in 1899—1900 6.—
» XXII. —Memoriile Secţiunii Istorice 3.—
XXIII.—Desbaterile Academiei în 1900—1901 '. . 5.—
XXIII.—Memoriile Secţiunîi Istorice 4. _
» XXIV—Desbaterile Academiei in 1901—2 6.—
» XXIV.—Mcmoriile Secţiunii Istorice 3_
» XXV. -Desbaterile Academiei în 1902—3 5,50
» XXVI — Desbaterile Academiei in 1903-4 δ._
» XXVI.-- Memoriile Secţiunii Istorice . . . 5.—
» XXVII. — Desbaterile Academiei in 1904—5 8,—
» XXVI'!.-- Memoriile Secţiunii Istorice 4.—
» XXVIIL—Desbaterile Academiei în 1905-6 5.—
» XXVIII—Memoriile Secţiunii Istorice 6.—
» XXIX—Desbaterile Academiei in 1906—7 6.—
» XXlX.—Memoriile Secţiunii Istorice 8.—
» XXX.—Desbaterilo Academici in 1907—8- . · 5.—
» XXX.—Memoriile Secţiunii Istorice . . . 6.—
Despre censura în Moldova. IV. Censura sub Grigorie Gliica şi des-
fiinţarea ei, de Radn Rosetti I,—
Cetatea Neamţului dela podul D;imboviţei în Muscel, de I. Puşcariu. —,20
Notiţă despre monetele lui Petru Musat, de Nicolae Docan . . . 1.—
Lupta între Drăculeşti şi Dănoşti, de A. D. Xenopol 1 —
Contribuţiuni la studiul cronicelor moldovone (Nicolae Costin,
Tudosie Dubău, Vasile Dămian), de Const. Giurescu —,40
Inscripţiile dola Cetatea-Albă şi stăpânirea Moldovei asupra ei,
de I. Bof/dan 1.—
Documentul Răzenilor din 1484 şi organizarea arinatei inoldovenc
in sec. XV, do /. Bogdan 1.—
Indice alfabetic al volumelor din Anale pentru 1898—1908 . 2.—
Tom. XXXI. — Desbaterile Academiei în 1908-9 5.—
» XXXI.—Memoriile Secţiunii Istorice 10.—
Patruzeei şi doi de ani de domnie a Regelui Carol I, de D. Sturdza. —,20
Un proces de sacrilegiu la 1836 în Moldova, de Radu Rosetti. . —.50
Letopiseţul lui Azane, de /. Bogdan 1,60
Cum se căutau moşiile în Moldova la începutul veacului XIX.
Condica de răfueală a Hatmanului Răducanu Roset cu vechilii
iui pe anii 1798-1812, de Radu Rosetti 1,50
Originile asiro-chaldeene ale greutăţilor romane, de Mihail C. Suţu. —,20
Arhiva senatorilor din Chişinău şi ocupaţiunea rusească dela
1806—1812. I. Cauzelo răsboiului. Inceputul ocupaţiei, de Radu
Rosetti 2.—
Negru Vodă şi epoca lui, de Dr. At. M. Marienescu . - —,50
Criminalitatea în România, după ultimele publicaţiuni statistice,
de /. Tanoviceanu —,30
Arhiva senatorilor din Chişinâu şi ocupaţia rueeascădela 1806—1812.
II. Negoţierile diplomatice şi operaţiunile militare dela 1807—1812.
Amănunte relative la ambelo ţeri, de Radu Rosetti 1,50
Unionişti şi separatişti, de A. D. Xenopol · —,50
» XXXII. — Desbaterile Academiei în 1909-1910 5.—
» XXXII. — Memoriile Sectiunii Istorice 14.—
Ştiri despre veacul al XVIII-lea în ţerile noastre după corespon-
denţe diplomatice străine. I, 1700—1750, do N. Iorga —,50
Arhiva senatorilor din Chişinău şi ocupaţia rusească dela 1806—1812.
I I I . Amănunte asupra Moldovei dela 1808 la 1812, de Radu
Rosetti 1,60
— IV. Amănunte a s u p r a Ţerii-Româneşti dela 1808 la 1812, de
Radu Rosetti ^ 2,—
Deepre elementele cronologice în documentele româneşti, de N.
Docan 1,20
Partidele politice în Revoluţia din 1848 !n Principatele Române,
de A. D. Xenopol —,50
Studii privitoare la numismatica Ţerii-Româneşti. I. Bibliografie
şi documente, de N. Docan —,60
www.cimec.ro
CASTRUL DELA POIANA
ŞI DRUMUL ROMAN PRIN MOLDOVA DE JOS
DE
VASILE PÂRYAN
Mimbru al Academiei Romflne.
(1) Incă de acum 21 de ani atrăsese Haret atenţia Academiei Române asupra staţiu-
nii antice dela Poiana (An. Ac. Rom. XV, Desb. p. 16*, în şedinţa dela 18 Sept. 1892.
La 14 Maiu 1899 Haret revine asupra comunicării sale din 1892, dar Tocilescu, la 28
Maiu, nu râspunde decât că această staţiune se distruge mereu şi nu poate fi păzită
(An. Ac. Rom. XXII, Desb., p. 26 sq.). In şed. dela 3 Fevruarie 1912 Haret ma rugă pe
mine să cercetez Poiana şi, pentru ca să nu amân ori să uit, a doua zi îmi trimese
şi o scrisoare în acelaş sens.
Analele A. R.— Tom. XXXVl.—Memoriile Sect. htorice. „. . —·—· —-" i'J '
c
***** ' DEÂ Î S ^
www.cimec.ro
f' #
2η VASILK PARVAN 94
Fig. 1.
www.cimec.ro
4 VASILE rÂRVAN 96
fltî
IBF'JL
ΛΟ > ,\H.a' —
$$
■ eibta Smtului
wm
&
4$»
Fig. 2.
www.cimec.ro
6 VASILE PÂRVAN 98
A.B.
ΡΑΛΛΑΝΤ GALBEN
Fig. 3.
ΡΛΜΑΝΤ VEGETAL
PIETREM1CI.CENV5Â
ŞICIOBVRL.
»>o CIOBVRI.OASE.PRVNDISCALCINAT
ΡΑΛΛΑΝΤ NEGRV CV PIETRE MICl
OC-o
SI OASE.
Fiff. 4.
periului (nici una din ele n'a fost păstrată in sat, ci toate au fost
date pe la diferiţi amatori de anticbităţi), fibule de bronz de
forma comună sec. II şi III d. IIr. ; etc.
E. F.
FAMANT VEGETAL
1
CIOBVRI.OA5E.
to CARBVNL.CENVSfV
FRVNDIS C ALCINAT. CARAMIZI
t
►50 CENVSE CV PAMANT NBGKV
ΡΑΛλΑΝΤ GALBEN
Fig. 5.
(1) Cf. A. Dumont, MeZanges darch.et d'epigr., Paris 1892, p. 168: «Thasos, Hhodes et
Cnide avaient presque seules le privilege de fournir des amphores commerciales au
bassin de la Mediterranee, le Pont excepte, ou MM. Becker et Stephani signalent quel-
ques fabriques locales».
www.cimec.ro
101 CA8TRTTL DELA POIANA. 9
(1) Cf, S. Reinach, Traitc' d'epiyr. grecque, Paris 1885, p. 455: «Dumont a demontro
quc ces timbres etaient une garantie de la contenance legalo des vases; les cvoques
de Corinthe et les empereurs Comnenes continuerent â legaliser ainsi les amphorcs en y
faisant estampiller leurs noms»,
(2) Cf. Reinach, o. c.t p. 455.
(3) Ale cărui legături cu Sudul sunt documentate de amfora din Rhodos găsită lângă
Olteniţa, la Daphne, şi de amfora dela Poiana (precum şi de monete: voiu reveni mai
jos), cari, precum observă Dumont, Mdlanges, p. 159, «sunt probe evidente de relaţii co-
mercialei, iar nu numai simple influenţe culturale dela distanţă.
www.cimec.ro
103 CASTRUL DELA POIANA. 1J
(1) Ca Esbenus din Rusăneşti pe Olt (Dacia MaloensisJ: Aeîius Valefnjs, qui et Es-
henus (CIL. III 8040).
(2) Bul. Com. Mon. Ist. V, 1912, p. 123 col. II.
(3) Cf. ale mele Ştiri nonă din Dacia Malvensis, An. Ac. llom. XXXVI, Mem. Secţ. Ist.
p. 62 sq.
(4) Idem, Descoperiri nouă în Scylhia Minor, ibidem, XXXV, Mcm. Secţ. Ist. p. 467 sqq.
(Capidava) şi 504 sqq. (Noviodunum).
(5) Vezi mai jos toată documentarea.
www.cimec.ro
105 CASTRUL LELA ΓΟΙΑΝΛ. 13
(1) Ştiri ireJite: din arhiva Muzeului, din informaţii orale şi din cercetări personale
la fata locului. www.cimec.ro
14 VASILE PÂRVAN 106
(1) Cf. şi cele spuse de Miron Costin în «Cronica (polonă a) ţerii Moldovei şi a Mun-
teniei», la I. Bogdan, Cronice inedite, Buoureşti 1895, p. 181 sq. (adespre valul lui Traian»)
şi p. 182 sqq. («despre cet&ţi»); In chestiunea noastra nu găsim însă nimic deosebit in
această cronică. www.cimec.ro '
107 CASTRUL DELA ΡΟΙΛΝΛ. L5
cum este una mai sus de Galaţi, ce-i zic Gherghena»; «adusu-s'au
şi aice în oraşul Iaşii o piatră la domnia lui Duca Voevod dela Galaţi,
şi-i de marmură, pre care slove Iatineşti singur Ie-am cetit, care
aşâ sânt po limba romănească: «Impăratului, Chesarului, bunului
feciorului Nervii, lui Traian, fericitului, a Nemţiei şi a Dachiei,
preutului celui mai mare, polcovnicului ' al şesesprezecele, împă-
ratului al şesele, sfetnicului al şeptele, părintelui moşiei, lui Publie
Galburnie Marco Avrelie, Rufu». Aceste sânt titluşurile acestui
prea vestit împârat.—Şi dintru aceasta putem vede şi dovedi că
une cetăţi sânt şi de Rămleni făcute aice în ţară pe urma Da-
chilor...—La năruiturile cetătii dela Galaţi, din sus, unde cade Si-
retiul în Dunărea s'au aflafc un ban de aramă galbănâ... în care...
zic că scrie Μαρκιανόπολις, şi samănă să hie aşa. Ear celelalte
slove de înţăles nu sânt. Aşijdere şi din o peatră mare, adusă
la Galafi, la biserică, mai mult nu se poate înţălege, fără atăta
Severus Caes. Rom. imp. ear romăneşte, Sever a Rămului îm-
părat. Şi acei cetăţi îi zic Gălăţenii Gherghina».
Dimitrie Cantemir în «Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vla-
hilor» III 16 (Proleg.) ed. Tocilescu, p. 154 şi urm., interpretând
greşit pe Procopius, De aedificiis IV 6 si 7 (1), pune în Dacia şi
în special în Moldova o mulţime dintre cetăţile reclădite de Ius-
tinian la Dunăre: printre acestea şi fundaţia lui Traian Καπούτβοες =
Caput Bovis (2), dela care Cantemir derivă stema Moldovei. Iar
apoi pentru a arătâ stăruirea Românilor în Dacia incă dela Ro-
mani citează (p. 161) două inscriplii latine : una din Ardeal, după
Ronfin, iar cealaltă «în vreamile noastre s'au aflat la Gălaţi şi
apoi s'au adus la Curte domniească»... «iară piatra care s'au aflat
la Gălaţi, leat 7211, pre carea şi noi singuri precum am putut
am citit-o» sună astfel: urmează textul latin, *cu greşeli, al inscrip-
ţiei citate de Miron Costin şi traducerea românească deosebită de
a acestuia. Apoi continuă(p. 162): «cătră aceasta, mai scrie Neculai
Costin logofătul, precum să mai fie văzut o piatră, carea s'au
aflat la cetăţuia năruită la Gălaţi, ce-i zic Gherghina, şi să fie citit
singur într'ânsa: Sâver înpăratul Râmului; ce noi această piatră,
şi în domnia fratelui Antioh, şi pe vreamea noastră, trecând pe la
(1) Incepulul întregii greşeli e în traducereacuvintelor dinDe aedif. IV, 0,1 'ed. Haury)
κρος X-Q τοΰ "Ιστροο ήϊόνι, cu «la gura Dunării» în loc de «la malul Dunfirii».
(2) I)e aedif. IV 6,6. ϊραΐανοδ εργον,—poate identică cu localitatea situată în Banat pe
drumul dela Viminacium la Tibiscum : Caput Bubali (Tab. Peut. şi Geogr. Rav.), dar
de Procopius pusa evident tot în dreapta Dunării ca şi celelalte.
www.cimec.ro
16 VASILE PÂRVAN 108
cifffii. www.cimec.ro
18 VASILE PÂRVAN 110
(1) Previu şi aici pe cetitor să nu iea în serios ipotezele ciudate ale lui Seulescul
cu KAAAATI=Galaţi, etc.
www.cimec.ro
Ιΐγ CASTRUL DELA POIAÎÎA. 10
Fig. 9.
fig. 8), dar a fost întărit cu ziduri puternice, din cari au mai rămas
urme vizibile pe laturea de SV (v. fot. de pe pl. VII, fig. 2), lungă în
plan de 19 m. 25. Zidul castelului a urinat probabil forma tere-
nului. Astăzi el nu se mai poate vedecâ. IManul ridicat de mine
priveşte numai traseul foarte aproximativ al temeliilor probabile,
şi deci atât punctele cari determină pe plan colţurile poligonului
cât şi cotele laturilor sunt a se socoti ca simple necesităţi topogra-
fice, iar nu ca traseu exact al zidurilor.
Spre Yest-Nord-Vest o limbă îngustă de pământ leagă castelul
cu massivul înalt din spatele lui (v. planşa V, fig. 2). Depresiunea
ce se observă în N castrului pare însă a fi fost artificială. Ceva
mai departe spre N, pe terenul înalt de dincolo de şanţul cas-
telului, o serie de trei valuri si şanţuri completează apărarea
cetăţii (vezi planşa VIII, fig. 1 şi planul de situaţie din iig. 9).
Zidul castrului a fost de beton mare, placat cu blocuri bine ecua-
risate şi a avut la temelie un pat foarte lat de beton mărunt. (V.
planşa VII, fig. 2: săpături fâcute de noi pentru cercetarea zidului). Mor-
tarul se distinge prin întrebuinţarea din belşug a cărămizii pisate,
ceeace-i dă un aspect roşcat. La clădirile din castel şi de sigur
chiar la zidul de încunjur a fost însă întrebuinţată şi multă cără-
midă. Stampilele imprimate pe cărămizi citează aici ca edificatoare
a castelului patru corpuri de trupă, asupra cărora ne vom opri mai
jos la istoricul lui.
Spre N şi NE de castel se vede un grup de tumiili, a căror
însemnare funerară e confirmată prin continuarea lor în vale cu
morminte de altgen (vezi planul de situaţie din fig. 9 şi planşa VIII,
fig. 1), dintre cari, cu prilejul clădirii depozitului de muniţiuni dela
Barboşi, s'a săpat şi apoi transportat la Muzeu un imens sarcofag
de piatră, înalt până la culmea capacului, de 2.10 m., lung la corp
de 2.45 m., iar la capac de 2.61 m., şi lat la corp de 1.31 iar la
capac de 1.42 m. (vezi planurile din fig. 10, ridicate de arhitectul
Honzik dela Direcţia Geniului, din Ministerul de Răsboiu), şi pur-
tând pe el o inscripţie grecească pictată cu minium (reprodusă exact
la fel atât pe capacul cât şi pe cutia sarcofagului), cu sigla ate-
lierului şi datarea prin numeîe asiarchului, Alfius Modestus, subt
care acest sarcofag a fost fabricat în Asia mică şi expediat de acolo
la gura Siretului (1).
(1) Vezi această inscripţie reprodusă de C. Moisil in Buletinul Com. mon. istorice,
II, 1910, p. 86.
www.cimec.ro
113 CASTRTTL DELA ΡΟΙΛΝΑ.
21
Fig. 11.
*ig. 12.
chiar satul Barbosi (v. harta din fig. 7) la malul Siretului, urmede
puternice construcţii antice, stâlpi enormi asemănători unor picioare
de pod, pe cari el îi explică cu două posibilităţi, ca pod şi ca
poartă (arc de triumf). Ne mai existând azi, nu ne putem hotârî
în cunostintja de cauză pentru o ipoteză ori alta, dar faptul, în el
însuş preţios, rămâne câştigat pentru alte încheieri istoric-culturale
de ordin general.
Dacă acum începutul lagărului dela Barboşi e de pus sub Traian,
pustiirea lui deiinitivănu poate să fi avut loc înainto de sec. al VI-lea.
Intocmai ca Lederata în Banat, Drobeta şi Sucidava în Oltenia,
Daphne în Muntenia, cetatea Gherghina era absolut necesară, şi după
270, pentru paza Imperiului şi, ca şi celelalte puncte de sprijin,
pomenite în stânga Dunării, trebuiâ păstrată. Valul roman, bine cu-
noscut, încă de cronicarii noştri, care închideâ în formă de arc de cerc
teritoriul dintre gura Siretului şi a Prutului (resp. lacul Brateş),
dela Şerbeşti, pe Siret, la Tuluceşti, pe Brateş, e precum se vede
de pe hartă (vezi în fig. 13 harta aşezărilor, drumurilor şi valurilor
antice din Moldova de jos) special făcut pentru a acoperi spre Nord,
închizând cu totul, împreună cu Prutul, Siretul şi Dunărea, cetatea
dela Barboşi. De altă parte forma impunăfcoare în care acest val a
ajuns chiar până la noi, arată că el va fi fost continuu îngrijit şi
folosit până în timpuri mai târzii.
Mult mai vechiu decât castrul e însă centrul civil dela Barboşi.
Poziţia favorabilă a locului, la întâlnirea văilor Siretului şi Prutului
cu valea Dunării, putinţa de a se ridicâ cu năvile uşoare antice
până destul de- sus pe Siret, legătura imediată cu Dunărea, şi prin
ea cu lumea W g ă , în toate direcţiile, făceâ din aşezarea dacică
dela Gherghina un emporiu de mâna întâia pe malul stâng al Du-
nării. Nu poate fi deci de mirare că negustorii greci, atât din ora-
şele pontice cât şi din Sudul egeic, cercetară acest centru legând
afaceri cu localnicii din Moldova de jos. Printre diferitele antichităţi
preţioase găsite la Gherghina fără îndoeală nici una nu e de aşâ
mare prej; ca bogata colecţie de lecythi din epoca clasică greacă,
cu figuri negre şi roşii, păstrată în Muzeul de Istorie naturală
dela Iaşi şi descoperită oarecum pentru a doua oară acolo
«într'un colţ de pivniţă» de C. Schuchhardt la 1885, după indi-
caţiile lui Beldiceanu. Invăţatul german ezitâ să admită că acei
lecythi ar fi dela Gherghina, dar Beldiceanu îi arătă unul adus chiar
de el din ruine în toamna lui 1884 şi Schuchhardt se convinse.
Concluzia trasă de el din această descoperire o iscălesc şi eu fără
www.cimec.ro
si r
iganesti-
\smesltf "^S^ oCofoc,
Pu/entj^S).
y\AOLDOVA DE JOS
Fig. 13.
www.cimec.ro
119 CASTRUL DELA ΓΟΙΛΝΛ. 27
După cele mai sus arătate (v. harta din fîg. 13), existenţa unui drum
pe valoa Siretului, dela Barboşi la Poiana, încă cu mult înainte de
vremea romană, e cevâ dela sine înţeles. Totuş acest drum nu erâ de
fel evident înainte de cunoaşterea şi preţuirea cuvenită a aşezării
dela Poiana. Nu mai departe decât în 1885 Schuchhardt în studiul
său mai sus citat, vorbind de valul antic pe care 1-a urmărit el
pe teren dela Adjud, pe la Ploscuţeni, Toflea, Tecucel, Ţigăneşti,
Corod, Matca, Puţeni, Băleni, spre Folteşti, la Prut, unde se uniâ
la Vadul lui Isac cu valul antic din Sudul Basarabiei, dă numai
ca o simplă ipoteză—destul de îndoelnică—existenţa unui drum
pe lângă val şi se îndoeşte foarte mult că valul citat ar fi roman
şi ar fi acoperit dinspre Nord un drum roman. La linia de comu-
nicaţie Barboşi-Poiana nici nu se gândeşte. In ce priveşte CIL. III,
în harfile IV şi V dela suppl. II, editorii lui dau după harta lui
,
(1) Ed. Pinder-Parthey, Berlin 1860, IV, 5, p. 177 sq.: /Ty/ra/s/ (in orig. Phira), Ti-
repsum,Iscitia, Capora, Alincum, Ermerium, Urgum, Sturum, Congri, Forollisum, Certie.
www.cimec.ro
121 CARTRUL DELA ΓΟΙΛΝΑ. 29
V. Consideraţii istorice.
www.cimec.ro
R β S U ΜΕ
L e c a m p de P o î a n a et la v o i e r o m a i n e â t r a v e r s la
Moldavie inferieure.
quasi-municipal doit avoir ete tres large si Γοη trouve dans notre inscription
la formule: locus datus ex decreto ordinis.
La presence d'une population civile â Barboşi, nous est attestoe par
plusieures inscriptions dejâ publiees, que j'ai mentionnees enles expliquant,
ci-dessus, p. 105. Je ne reviens plus ici sur les details; mais je dois
ajouter quc nul veteran ne paraît dans ces inscriptions. Ce fait nous montre
que les colons civils ont du etre tres nombreux dans la Basse-Moldavie
parce que tous les monuments trouves jusqu'â present ne regardent que
cette sorte de colons; car il est evident que beaucoup de voterans ont aussi
dii prendre residence en ce lieu, vu que le sol etait tres fertile et la region
iriche en toutes sortes de ressources naturelles. II faut noter aussi que les
i etablissements daces de Piscu, Pechea, etc. (voir la carte fig. 13) ont du
appartenir au meme territoire, comme pagi indigenes ou comme vici ro-
niains, parce que le vallum qui protogeait du cote Nord la voie romaine
du Sereth et le territoire colonise du Bas-S<ereth, les renferme de tres loin
^dans sa zone de defense.
Le camp, dont je donne le plan ci-dessus, p. 110, fig. 8 (mes releves portent
sur la trace des decombres et non sur la ligne exacte dea murailles qui"
ont ete totalement d£truites au cours du temps) est tres petit: il a a peine
4—5000 m. Q . Les murs, £pais de c. 2 m., otaient â ce que nous pouvons
encore constater sur le cote SO (voir pl. VII, lig. 2: les fouilles faites pour
la recherche du mur) batis en boton bien pilonne, plaque â l'exterieur de
grands blocs oquarris. De tous cotes le camp se trouvait protego par les
escarpements tres abrupts de la hauteur sur Iaquelle il etait construit. Vers
rOuest-Nord-Ouest une mince langue de terre liait la citadelle â la ville
civile (voir pl. V, fig. 2). Â quelque distance vers le N, une serie de trois val-
lums protegeait encore plus Ie camp du cote du haut plateau. Un peu plus
loin se groupent les iumuli de 1'antique cimetiere qui se prolongeait jus-
quau Sereth. On atrouve en ce lieu un immense sarcophage, haut de 2.10 m.,
long de 2.45 (resp. 2.61—le couvercle) et large de 1.31 (resp. 1.42) (voir les
plans ci-dessus p. 113, fig. 10), qui porte encore sur la caisse et le couvercle
deux inscriptions du meme contexte peintes avec du minium, la sigle de
1'atelier et la date: ΈπΕ 'Αλφ(ίου) Μοδέστου άσ:άρχου: il a donc ete fabrique
dans quelque ville de 1'Asie Mineure et ensuite transporte" par la Mer Noire,
le Danube et le Sereth jusqu'â Barboşi.
On a employe â la construction du camp, a cote de Ia pierre aussi beau-
coup de briques. Nous ne connaissionsjusqu a present, que les timbres de la-
coh. II Maltiacorum et de la leg. V Macedonica. A 1'occasion de la docou-
verte du sarcophage cite ci-dessus, on a trouve une brique avec le timbre
de la legio I Italica (v. pl. IX, fig. 2), dont nous possodons aussi plusieures
inscriptions, et enfin, ces derniers temps, j'ai trouve" une brique avec le tim-
bre de la classis Flavia Moesica (voir pl. IX, fig. 1). Pour 1'histoire du camp
nous avons donc deux nouveaux documents tres procieux. II est e"vident que
la statio de la classis Moesica constatee maintenant â Barboşi, avait du
avoir la charge de la surveillance de la voie du Sereth que nous trouvons
froquentoe par les marchands grecs jusqu'â Poîana, dejâ depuis le IV e ou
le IIIe siecle av. J.-Chr. A ce titre cette statio paraît avoir 6te la pre-
miere garnison de la rogion, remplissant sur le Soreth le meme role que
la statio de la meme flotte surle Margus, pres deNaissus, dans la Mesie Supe-
rieure. Quant â la legio I Italica, elle n'a du venir en garnison (par une ve-
xillatio) â Barboşi, qu'apres 165 (cf. CIL. III 7514=778). En effet, jusqu'A
ce temps la legio V Macedonica de Troesmis avait suppleo â la deTense du
passage du Danube â Barboşi—Bisericuţa (Dinogetia), par des vexillationes
qui renforcaient, quand il le fallait, la garnison permanente de Barboşi, form^e
par la cohors II Mattiacorum. Apres 165, la legio V passe en Dacie et 1'im-
portant point strategique de Barboşi doit etre gardo par d'autres legion-
www.cimec.ro
120 CASTRUL DKLA ΡΟΙΑΝΛ. 37
naires. Ce sont ceux de Novae qui viennent les remplacer (dailleurs toute la
legion prît part â la guerre contre les Marcomans), et comme de coutume
bâtissent eux-memes leurs casernes: la preuve nous en est donnoe par le
nouveau timbre legionnaire docouvert â Barboşi. ,Te passe ici sous silence
ies autres details sur 1'histoire du camp de Ghertina, tires des inscriptions
deja connues par le CIL. III et renvoie ci-dessus, p. 114 et suiv.
.1'ai dit que le territoire influence par le camp et l'emporium de
1'embouchure du Sereth otait tres etendu. Nous savons par le recit quen
a fait Seulescul, en 1836, qu'â Barboşi (dans le village meme) existait en-
core de son temps une importante construction romaine en pierre qui res-
semblait, d'apres ses explications, â un pilier de pont (sur le Soreth) ou de
porte triomphale; quoiqu'il en soit, un vicus romain â Barboşi meme, â cote
<le ceux de Şendreni et Ghertina (aupres du camp romain qui snrmonte la
voie ferree et la gare de Barboşi) nous est ainsi surement documente.
Schuchhardt a exprime en 1885 1'opinion que le vallum romain qui
limite tournant en arc de cercle le territoire romain de Barboşi, en allaht
de Şerbeşti a Tuluceşti (voir ci-dessus la carte iig. 13) formait en meme
temps la frontiere entre la Mesie Inforieure et la Dacie. L'hypothese est tres
avenante. En ce cas les vici romains de Poiana et des alentours anraient
du former un territoriutn different de celui qui s'etait organise autour du
vivus canabarum de Barboşi.
Ce qui est sîir pour le moment, c'est que 1'emporium de Ghertina est de
beaucoup plus ancien que le camp romain. En effet, on y a trouvo des le-
cythes de 1'epoque classique avec des iigures noires ou rouges, et des sta-
tuettes en terre cuitte (voir Schuchhardt, Arch.-epigr. Mitt. IX 1885, p. 228),
qui nous montrent que des temps les plus oloignes l'6tablissement de
Barboşi recevait de 1'import grec et, ce qui est maintenant confirme et
oomplote par la trouvaille de Poiana, cet import du Sud atteignait par la
voie du Soreth aussi les regions daciques de 1'intorieur.
www.cimec.ro
Vasile Pârvan, Castrul dela Poiana.
• *■
Wm4 V *
Fig. 2. Vederea generală a cetăţii romane dela Barboşi. In fund, Dunărea şi munţii Dobrogei.
Vue gonorale du camp romain de Barbosi. On voit au fond le Danube et les montagnes de la Dobrogea.
Vedere generala, a cetăţii dela Barboşi. In fund la stânga confiuenţa Siretului cu Dunărea.
Vue g<3norale du camp romain de Barboşi.www.cimec.ro
Au fond a gauche le confluent du Stfreth et du Danube.
Vasile Pâpvan, Castrul rfela Poiana. VII.
Fig. 1. Vederea Siretului şi a Dunarii până la înălţimile Dobrogene iluată de pe cetatea dela
Barboşi). In primul plan balta «cotul Tirighinii» (unul din numele actuale ale e e t ă ţ i i .
Vue sur le Sereth et le Danube jusqu'aux hautcurs de la Dobrogea (prise du point le plus iMevo du camp
e Barbnsii. Au premier plan le lac nnmmfi «coude de la Tirighina» ic'est un des noms modernes du camp romain).
*'· T ·*■■'"
. ■» %â '~.\$.
, "'iJSoftlii
î f . / ** *
■ ; . _ / , . ; . . · · .
•
*£> 4;.,' - v
Fig. 2. Vederea platoului pe care a fost aşezat oraşu] civil antic dela Barboşi.
Vue du plateau sur lequel otait situe le vicus romain de Barboşi.
www.cimec.ro